Istoria în Belgia

Logo of the FCJ Centre of Spirituality.Centrul de Spiritualitate FCJ în Avenue Winston Churchill este “o oază de pace” în inima Brusselului.     Este un loc unde oamenii se întâlnesc, împărtăşesc, reflectează, se roagă şi găsesc împrospătare. Acest centru ospitalier şi foarte modern oferă reculegeri, ateliere şi alte oportunităţi pentru toţi cei care doresc     să-şi mărească posibilităţile spirituale ale vieţii lor.

Centrul este moştenirea a unei lungi istorii a surorilor FCJ în Belgia care se întinde pe mai mult de o sută de ani. Această istorie se întinde pe parcursul a celor două războaie mondiale care au afectat dramatic viaţa şi munca Comunităţii FCJ în ţară.

Prima rezidenţă FCJ în Belgia a fost stabilită în 1902. În acel an , în octombrie, două surori FCJ, maica Philomena Higgins fcJ şi maica Magdalen Harding fcJ, călătorind la Brussel de la Paris şi au fost întâmpinate cu bucurie de Cardinalul Grossens  are inchiriase  o casă în parohia Inima lui Isus.

Aceasta a fost o fundaţie care a fost infiinaţată în grabă şi în circumstanţe neobişnuite.  Pentru câţiva de ani situaţia în Franţa a devenit foarte dificilă pentru Biserică şi pentru congregaţiile religioase.  Deja în secolul XIX lea  au fost votate un număr de legi  în Franţa care  ţinteau  şi făceau  mai dificil funcţionarea congregaţiile  religioase . În 1896 şcolile primare au fost secularizate şi în 1901 a fost votată o lege  împotriva  asociaţiilor religioase că nici un grup religios nu poate să se înfiinţeze şi să funcţioneze fără un decret special. În 1904 congregaţiilor religioase li s-au interzis să predea  şi în 1905 a apărut Legea separării Bisericii şi a statului. În importanta campanie franceză pentru secularizare Clemenceau spunea că avem proclamat  “războiul între noi nu este pe uliţele satului , este în şcoală “. Cu siguranţă, a fost scris pe perete  pentru congregaţiile religioase, în special cei care sunt inplicaţi în educaţie!

Curând, şcolile administrate de ordinele religioase în Franţa au fost închise de stat şi proprietăţile şcolilor au fost confiscate. Maica Zoë Girod care a fost Superioara Generală a Societăţii în acel timp a trebuit să închidă aproape toate şcolile societăţii în Franţa. Maica Magdalen Harding, rezidentă la Paris în acel timp scria ”lucruri teribile se întâmplă în Franţa” şi notează, cu altă ocazie, că Maica Zoe  « este aşa de calmă, aşa de resemnată în ciuda veştilor pe School at Graty, Belgium.care doar că le auzise – închiderea în acelaşi timp a celor patru şcoli ale noastre : Paris, Amiens, Camon şi Nice…. » Surorile au avut nevoie de loc de refugiu şi ele l-au găsit prin primirea călduroasă care le fost dată în Belgia. Închirierea  locului pentru găzduire în parohia Sacred Heart  a fost de bază pentru aranjamentele care au fost făcute pentru viitoarele fondaţii în Belgia.

Până în octombrie 1903 un castel a fost achiziţionat în Graty şi o şcoală a fost deschisă cu “un grup mic de surori si copii” care veneau din Franţa. Ni s-a spus că foarte curând “liturghia va fi oferită să binecuvânteze primul an şcolar la Graty”.

Construction of Montjoie.Surorile, având securitatea primilor paşi în Belgia au acţionat repede.  Aproape imediat o proprietate a fost cumpărată în zona Montjoie, Brussel, cu Maica Philomena Higgins fcJ ca primă superiooară. Şcoala a fost fondată şi a crescut şi extins până în secolul XXI. Această şcoală a fost îmânată Arhidiecezei de Malines-Brussels în 1983 şi acum este o şcoală de co-educaţie de succes.

Gym class in 1905 and Garderie.In 1904 just a year after the foundation in Montjoie, houses were purchased in Avenue Longchamps (now renamed as Avenue Winston Churchill). ‘I took refuge here’, explained Mother Zoe ‘to put in safe keeping all the papers of the Society and to attend to the business we have here at the moment.’  Mother Zoe had in effect moved the Generalate from Paris to Brussels. Although this foundation had been made in haste and out of necessity, the house at Longchamps remained the Generalate of the Society until the outbreak of World War II. (The Generalate was subsequently moved to Stella Maris, Broadstairs,  England where it was officially established in 1960.)

Namur, Belgium.De asemeni, în 1904 a fost deschisă cea dea patra fondaţie Belgiană în Namur. Aici un grup mic de copii de la şcoala din Paris au format nucleuri a celei de a treia şcoală Belgiană.

Datorită cheltuielilor făcute în Belgia şi datorită taxelor mari în Republica Franceză, Societatea avea foarte puţini bani. Atunci  ajutorul comunităţii internaţionale FCJ a intrat în joc.  Surorile din altă ţară au trimis ajutor financiar.  Acesta ajutând comunităţile din Belgia să continue munca lor. În particular a fost contribuţia financiară generoasă dată de comunitatea FCJ în Calgary, în vestul Canadei – în acel timp, o misiune relativ nouă a Societăţii.

La începutul acestui timp dificil când câteva comunităţi din Franţa s-au mutat în Belgia, Maica Zoe a ezitat să primească femei timere franceze ca postulante sau novice, dat fiind situaţia precară în Franţa. “ Nu trebuie să acceptăm postulante franceze” spunea Gym and kindergarten in 1950.ea “în acest timp de incertitudine si durere pentru Franţa” . Oricum, foarte curând i-a fost mai clar că munca în Belgian nu trebuie să de-a înapoi prin ceea ce se întâmplă în Franţa. Ea a putut vedea că munca societăţii în Belgia a inceput să fie stabilită pe bună dreptate.

În 1909 un Noviciat a fost deschis în casa în Namur pentru femile tinere interesate de viaţa religioasă. Ele au venit din câteva ţări Europene şi de dincolo. Maica Zoe a fost preocupată de formarea de “surori religioase autentice” care erau generoase “şi gata să facă orice….neţinând  cont despre ele însele şi lăsându-se conduse cu blândeţe prin metoda ascultării la ceea ce Dumnezeu doreşte de la ele...”  

Poésie et rhetorique 1942 and primary class 1945Istoria Noviciatului în Belgia, ca şi începuturtile fondaţilor în Belgia, au fost afectate de consecinţele celor două războaie mondiale. Primul Noviciat s-a deschis la Namur în 1909 şi a funcţionat până în 1914 când novicele, pentru securitatea lor, au fost mutate la Upton în Nord, Vestul Angliei. După primul război mondial un noviciate a fost restabilit în Belgia- la Montjoie în Brussel. De-alungul anilor acest noviciate a înflorit şi sute de femei tinere din întreaga lume păstrează amintiri fericite a timpului petrecut în Brussel  pregătindu-se pentru viaţa religioasă. Din păcate, declaraţia unui alt război, cel de al doile război mondial, a necesitat remutarea novicitiului încă o dată.  În 1939 noviciatul a fost mutat la Broadstairs în Anglia, fără a se întoarce!

Institut Montjoie.În ciuda dificultăţilor provocate de război, o comunitate de surori au rămas la Brussel şi Şcoala Francofonă de la Montjoie a continuat să înflorească.

Pupils from Zaire.După cel de al doilea Război Mondial multe schimbări au avut loc în Belgia. În 1960 Zaire (acum cunoscut ca şi Congo) a obţinut independenţa de la Belgia. Foarte curând, un număr mare de personae vorbitoare de engleză, cei mai mulţi Catolici Americani au venit în Brussels să se bucure de avantajele comerciale şi financiare oferite de oraş în slăbiciunea decolonizării Zairului. Destul de repede a devenit evident că şcolile catolice cu vorbire englezească erau necesare în Brussel şi surorile FCJ au făcut demersuri cu privire la înfiinţare.  Aşa de puternic era interesul pentru o şcoală nouă, că Societatea FCJ a fost deacord  să înceapă cu toate riscurile ca şi anexă la activităţile educaţionale de la Avenue Montjoie. Astfel Şcoala de limbă engleză Sf Ioan a fost înfiinţată în 1964 când şi-a deschis porţile pentru 114 studenţi.

Deschiderea Sf. Ioan în Montjoie s-a dovedit a fi începutul unei mari enteprize. Foarte curând spaţiu la fost excedent şi acolo a fost nevoie de extindere. A fost notat că « spre surpriza şi recunoştinţa » a comitetului de dezvoltare, surorile s-au oferit să doneze Bella Vista,  un loc pentru reculegeri de vară  pe care îl deţineau la Waterloo în suburibiile de la Brussel.  Acesta este locul original astăzi a Şcolii Internaţionale Sf Ioan care a educat  studenţi din toată lumea.

Various views of St. John's International School.

 Cu toate că surorile nu mai predă la şcoală , s-a păstrat încă o legătură strânsă cu Societatea FCJ.  Vorbind despre istoria şcolii Johanna Bambridge, directoarea secţiei de juniori din cadrul şcolii  a accentuat influenţa continuă a spiritului FCJ spunând: “decenii mai târziu, acea energie pasională  programului a susţin angajamentul nostru la Valorile Creştine, excelenţei academice şi diversităţii culturale.”