Section title text:  Our Spirit.

Scurtă Trecere în Revistă a Istoricului Societăţii ...

Societatea noastră, Însoţitoarele Credincioase ale lui Isus, a fost fondată în Amiens, Franţa în 1820, de Marie Madeleine de Bonnault d'Houët. Văduvă tânără, cu un fiu, Marie Madeleine a simţit chemarea lui Dumnezeu pentru a forma o societate a femeilor apostolice care vor fi inspirate de Maria şi de Sfintele Femei ale Evangheliei. Acestea erau femeile care L-au însoţit pe Isus în timpul anilor săi de activitate publică şi care au fost trimise de Isus, după învierea Sa să aducă Vestea cea Bună. Cuvintele pe care Isus le-a spus pe cruce: "Mi-e sete", au influenţat-o profund pe Marie Madeleine: le-a înţeles ca fiind marea dorinţă a lui Isus de a aduce dragostea lui Dumnezeu tuturor oamenilor. În dorinţa ei de a continua aceeaşi misiune în lume, astăzi, ea s-a consacrat unei vieţi de comuniune cu Isus şi cu toţi aceia cu care va veni în contact.

Sketch of Marie MadeleinePentru că Marie Madeleine căuta să afle ce cerea Dumnezeu de la ea, ea a cerut sfatul Iezuiţilor, fiind impresionată de profunda spiritualitate şi de spiritul lor de dăruire. Uneori o încurajau să adere la o congregaţie religioasă deja existentă, dar ea nu accepta această sugestie. Ea s-a simţit chemată să înfiinţeze o societate care să ia numele lui Isus şi să urmeze Constituţiile Iezuiţilor. Decizia ei a întâlnit o mare împotrivire dar, în ciuda tuturor obstacolelor, Societatea Surorilor Credincioase Însoţitoare ale lui Isus a luat fiinţă.

Marie Madeleine a început să lucreze în Amiens împreună cu două însoţitoare, o profesoară şi şapte copii săraci care urmau să fie instruiţi în ale credinţei, învăţaţi să citească, să scrie şi să coase, precum şi alte pregătiri pentru viaţa de familie.

În următorii zece ani, apostolatul său iniţial s-a extins, alte femei i s-au alăturat şi alte fundaţii au fost înfiinţate în Franţa. Pentru femei se ţineau cursuri de seară, fie că erau căsătorite sau nu, tinere sau de vârstă medie, toate doritoare să înveţe catehismul ori să aprofundeze credinţa, sau pur şi simplu să se destindă pentru câteva ore într-o companie plăcută după câteva ore de muncă grea în fabrică. Deşi Marie Madeleine era în special atrasă spre a ajuta pe cei săraci, ea a simţit nevoia să deschidă câteva şcoli internat şi şcoli de zi şi a organizat exerciţii spirituale pentru femei.

În 1830, la zece ani de la primele începuturi ale Societăţii, în Franţa era revoluţie, iar Marie Madeleine se temea pentru siguranţa comunităţilor. A fost sfătuită să întemeieze o fundaţie în altă ţară şi Societatea a început să se Sketch of stagecoach.răspândească, mai întâi în Anglia, apoi în Italia, Elveţia şi Irlanda. În total, de-a lungul vieţii, douăzeci şi şapte de mănăstiri au fost întemeiate chiar de fondatoare.

Marie Madeleine a călătorit intens şi energic într-un moment când călătoriile erau foarte grele şi uneori periculoase. Se pare că a făcut mai mult de 500 de călătorii pe uscat, prin trecători montane, pe mare, cu trăsura, cu şlepul, cu vaporul cu aburi, şi, în sfârşit, de-a lungul căilor ferate, întemeiând noi fundaţii şi vizitând în mod frecvent surorile.

La doar câteva luni de la moartea Mariei Madeleine, în 1858, s-a ales o nouă Superioară Generală ca să o înlocuiască - Maica Josephine Petit, care avea să conducă Societatea în următorii 30 de ani.  De-a lungul acestui timp, în afară de întemeierea de noi fundaţii în Franţa, Anglia şi Irlanda, Societatea a răspuns la cererile călugăriţelor de a fi misionare în Australia şi Canada. În 1882, douăsprezece surori s-au îmbarcat spre Australia, într-o călătorie foarte lungă şi foarte riscantă. Un an mai târziu, opt surori au navigat de la Liverpool la Quebec. Călătoria lor a continuat cu trenul, apoi cu căruţa prin preerie, într-o călătorie care a durat două săptămâni.

Societatea a continuat să se extindă şi să crească în următorii 100 de ani. Alte fundaţii au fost înfiinţate în Australia, Canada, Suedia şi Anglia, iar Societatea a luat amploare în SUA, Belgia, Scoţia şi Jersey. O bună parte din acest timp, surorile au fost implicate în educaţie, în învăţământ şi în administrarea şcolilor. Mai târziu, apostolatul lor s-a extins din nou, incluzând şi multe alte aspecte ale activităţii pastorale.

Ultimele activităţi misionare ale Societăţii le-au purtat pe surori în Sierra Leone (1979-1995), apoi în Argentina şi Bolivia, de asemenea în Indonezia şi Insulele Filipine. Mai recent în 1994, Surorile au mers în România şi în 2007 în Mexic.

În orice loc ar fi, Însoţitoarele Credincioase ale lui Isus vor să fie alături de cei lipsiţi şi marginalizaţi într-o lume care este însetată de adevăr şi înfometată de dreptate. A fi cu adevărat o însoţitoare a lui Isus înseamnă să te identifici, să te alături, să fii înţelegătoare, să-i asculţi şi să colaborezi cu oamenii pe care-i însoţeşti. De asemenea, înseamnă să-ţi asumi lupta pentru a schimba structurile nedrepte care-i ţin prizonieri pe atâţia în zilele noastre. Societatea care a fost înfiinţată de Marie Madeleine acum aproximativ 200 de ani continuă să fie inspirată de idealurile şi devotamentul ei: a fi împreună cu Isus în misiune, a răspândi dragostea lui Dumnezeu în special prin educaţie, însoţind oamenii în viaţa lor spirituală şi purtând spiritul Societăţii în multe părţi ale lumii.

Maica Marie de Bussy, a doua superioară generală a Societăţii, a scris că Marie Madeleine a spus că timpul şi practica trebuie să-şi pună pecetea pe Constituţii pe care le-a dorit atât de mult pentru surorile ei şi că spiritul Constituţiilor a pătruns adânc în corpul Societăţii în toate componentele ei...Ne-a dat adesea această recomandare repetată: „Rămâneţi ceea ce sunteţi.”

La aproximativ cinci ani, Societatea are un capitlu general care meditează asupra trăirii recente a Societăţii şi necesităţilor Bisericii care apar în lumina Constituţiilor noastre, Memoriilor lui Marie Madeleine şi istoriei trăită de noi.

În 1983 Capitlul General a pus în aplicare pentru Societate Constituţiile pe care, spunea ea, îi erau mai dragi decât propria viaţă şi în 1985 s-a primit aprobarea din partea Bisericii pe care ea o căutase cu atâta ardoare.

În 1998 Capitlul General, luând în consideraţie mileniul care începea, ne-a oferit Căile pentru Discernământ care includeau decizia stabilirii unei expresii publice dintre Societatea FCJ şi cei care doresc să se asocieze cu Surorile FCJ în misiunea acestora. Femeile şi bărbaţii sunt cunoscuţi acum Însoţitori FCJ în Misiune.

Capitlul General din 2003 ne-a dat un Mandat pentru Misiune încurajându-ne să fim captivate de Isus şi misiunea sa, atrase de Isus şi misiunea sa, să ne trăim identitatea în calitate de Însoţitoare Credincioase ale lui Isus cu entuziasm şi să alegem viaţa.

În 2005- 2007 Surorile FCJ au trăit un an al reconcilierii. Aţi putea considera folositoare unele dintre resursele proiectate pentru acest an în meditaţiile despre reconciliere.

Să-L rugăm pe Domnul nostru să ne dea spiritul Societăţii lui Isus;
       de când noi avem Constituţiile lor, este voinţa lui Dumnezeu
                   ca să avem acest spirit.    (Marie Madeleine)